Despre Geishe

Gheişele reprezintă chiar şi în secolul al XXI-lea, un mister pentru europeni. Unii încă pun semnul egal între gheişe şi prostituate. Iată zece lucruri despre aceste femei misterioase.
Gheişele au apărut în istorie ca artişti de profesie, însă la început mulţi din aceşti artişti nu erau femei, ci bărbaţi.
În timp ce diferite tipuri de curtezani puneau accent pe plăcerile sexuale, gheişele se specializau pe artele tradiţionale japoneze, muzică, dans, ceremonia ceaiului, conversaţii cu bărbaţi. Pe măsură ce îndemânarea artistică a curtezanilor de rang înalt era în declin, cererea de artişti-gheişă (bărbaţi sau femei) era în creştere.
Gheişele-bărbaţi, cunoscuţi uneori sub numele "hōkan", au început să decadă la rândul lor la sfârşitului secolului al XVIII-lea.
În anul 1800 gheişele-femei i-au depăşit ca număr pe gheişele-bărbaţi, raportul fiind de trei la unu.

Etape de formare

Conform tradiției, gheișele își începeau instruirea la o vârstă foarte fragedă. Unele fete erau vândute la casele de gheișe ("okiya") copii fiind, și începeau aproape imediat studiul în diferite arte tradiționale.
În timpul copilăriei, viitoarele gheișe lucrau adeseori ca servitoare sau asistente ale unei gheișe experimenatet din okiya, pentru ca după o vreme să devină ucenice (maiko). Prima etapă, cea de servitoare, se numește shikomi (sau shikomiko sau shitajiko). În această perioadă, viitoarea gheișă era însărcinată cu diferite treburi: curățenia casei, primirea unor comisioane, etc. Totodată, fata trebuia să meargă și la școală pentru a se instrui.
Trecerea de la shikomi la următoarea etapă, minarai, se face printr-un ritual numit misedashi. Ritualul misedashi reprezintă debutul oricărei gheișe și de obicei este urmat de o mică petrecere. Fata va deveni acum gheișă ucenică și este legată de o "soră mai mare" ("onēsan"), adică o gheișă experimentată care îi va deveni mentor și care o va prezenta tuturor clienților ei, print-o ceremonie numită san san kudo (ambele beau sake de trei ori din trei cupe diferite).
În etapa minarai, gheișa ucenică o va urma pe "sora ei mai mare", la toate casele de ceai și la toate localurile unde aceasta frecventează, pentru a observa ceea ce va trebui să facă pe viitor. După misedashi, ea este membră a comunității de gheișe, dar nu este pregătită îndeajuns pentru a începe să întrețină clienți.
Uneori în timpul uceniciei, este de așteptat ca maiko să treacă prin ritualul "mizuage". Acest lucru înseamnă tăierea simbolică a unei părți a cocului. Odată aceasta însemna și că virginitatea fetei era licitată și vândută unui client, dar acum legea japoneză interzice acest lucru. După mizuage, sau uneori după vârsta de 18 ani, coafura gheișei este schimbată pentru a dovedi tuturor că fata a devenit acum o femeie matură. Un alt rit de confirmare a maturității este erikae, ce are mai mult o valoare simbolică. Gulerul chimonoului gheișei, care până atunci era roșu este acum schimbat cu unul alb, pentru a arăta că gheișa nu mai este maiko, ci a devenit geiko.

San san kudo este totodată și ritualul prin care gheișa este legată de un bărbat, ce va fi numit "danna". "Danna" devine patronul gheișei și este obligat să o suporte financiar în schimbul unei relații de lungă durată cu ea.
Când o gheișă se retrage din viața publică organizează o ceremonie: hiki-iwai. Această ceremonie poate avea diverse semnificații: gheișa poate ieși pur și simplu din comunitatea de gheișe, se poate retrage din cauza vârstei înaintate, se poate căsători sau poate deveni Okami-san. Okami-san înseamnă retragerea gheișei, dar în urma căreia ea devine stăpâna unei okiya.

Gheişele mai există şi astăzi, cu toate că numărul lor este în permanentă scădere, iar preturile serviciilor lor sunt foarte ridicate.